- turnúrã
- s. f.,g.-d.art. turnúrii; pl. turnúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
turnúrã
Look at other dictionaries:
turnură — TURNÚRĂ, turnuri, s.f. I. 1. Schimbare (neaşteptată) survenită în desfăşurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ spec. Fel în care sunt aşezate cuvintele într o… … Dicționar Român
întorsătură — ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s.f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ fig. Schimbare esenţială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfăţişare nouă. 2. fig. (Rar) Întorsură (2). 3. fig. Fel de a… … Dicționar Român
aspect — ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de… … Dicționar Român
cotitură — COTITÚRĂ, cotituri, s.f. 1. Cot (I 2). 2. fig. Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziş. 4. (pop.) Golf2. – Coti + suf. tură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
turna — TURNÁ1, torn, vb. 1, tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu i cu înţelegere şi compasiune. ♦ intranz. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A… … Dicționar Român
turnel — turnél s.n. (înv.) turnura rochiei. Trimis de blaurb, 19.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
înfăţişare — ÎNFĂŢIŞÁRE, înfăţişări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înfăţişa şi rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (jur.) Prezentare a unei persoane citate în faţa unei autorităţi judiciare, a unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală;… … Dicționar Român
